Taluzurile rezultă fie prin realizarea unor săpături în masivele de pământ (gropi pentru fundații, canale pentru irigații, debleuri pentru căi de comunicații etc.) fie prin realizarea unor umpluturi din pământ (diguri, baraje, ramblee pentru căi de comunicații etc.). Proiectarea taluzurilor presupune stabilirea pantei acestora pentru asigurarea stabilității masivului de pământ. Înclinări prea abrupte ale taluzului conduc la pierderea stabilității masivului de pământ iar pante prea line conduc la soluții neeconomice.
Lucrările de susținere sunt lucrări care au ca scop reținerea terenului (pământ, roci, umpluturi) și a apei. În această categorie sunt incluse toate tipurile de lucrări și sisteme de sprijin în care elementele structurale sunt supuse forțelor generate de materialul reținut. Zidurile de sprijin reprezintă lucrări de susținere continue, realizate din piatră, beton simplu sau beton armat, având o talpă de fundare, cu sau fără pinten sau contraforți, utilizate pentru susținerea unui masiv de pământ.
Fundația reprezintă partea inferioară a unei construcții ce are rolul de a transmite încărcările la teren și de a participa, alături de celelalte elemente structurale, la asigurarea rezistenței, stabilității, exploatării și durabilității construcției. Cele mai simple fundații sunt cele izolate. Dimensiunile fundațiilor depind de caracteristicile terenului de fundare și de forțele transferate de stâlpi. Dimensiunile uzuale ale bazei acestor fundații variază între (1,0 x 1,0) m și (3,0 x 3,0) m, deși uneori acestea pot fi mai mari.
Fundațiile continue pot fi alcătuite ca grinzi independente sau ca rețele de grinzi. Soluția de grindă de fundare continuă sub stâlpi se impune în cazul în care fundațiile izolate nu pot fi centrate sub stâlpi sau când nu pot fi extinse suficient în plan. Soluția de rețele de grinzi de fundare se adoptă la orice tip de construcție atunci când se dorește realizarea unei infrastructuri relativ rigide care să asigure conlucrarea spațială a elementelor structurale, iar presiunile efective pe teren nu impun realizarea unui radier general.
Fundația tip radier reprezintă tipul de fundație directă, realizată ca un planșeu întors. Se recomandă utilizarea radierelor atunci când capacitatea portantă a terenului de fundare este mică, încărcările transmise de suprastructură sunt mari sau structura este sensibilă la tasări diferențiate. În general, dacă suprafața ocupată de fundațiile izolate sau continue acoperă 50% din amprenta clădirii se recomandă utilizarea soluției de fundare tip radier general.
Fundațiile pe piloți constau din piloți introduși sau formați în pământ, care sunt legați între ei, la partea superioară, printr-un radier sau o rețea de grinzi din beton armat. Piloții sunt elemente de fundare de adâncime caracterizate printr-un raport mare între lungimea l și latura (diametrul) d, în general l/d > 20. Soluția fundării pe piloți la construcții se adoptă în cazul în care terenul bun de fundare se găsește la adâncime mare, iar încărcările transmise de construcție sunt mari. Adoptarea soluției de fundare pe piloți se face numai în baza unui studiu tehnico-economic prin se demonstrează că această soluție este mai avantajoasă comparativ cu alte soluții de fundare directă de suprafață pe teren natural sau pe teren îmbunătățit.